Istoric

Scurt istoric

În partea centrală a judeţului Sibiu, comuna Şeica Mare cu satele aparţinătoare Şeica Mare, Boarta, Buia, Stenea, Petis şi Mighindioala a existat şi a evoluat în actualul amplasament din vremuri străvechi.

Prima atestare documentară a localităţii Şeica Mare este sub numele unguresc de Selk, între anii 1308 – 1310. De-a lungul anilor denumirea a suferit mici modificări, în cele trei limbi de circulaţie: germana, maghiara si româna, în jurul anilor 1900 – 1910 apărând denumirea care se pastrează şi astăzi: Şeica Mare, Nagysink sau Nagyselik (în limba maghiară), Marktschelken (în limba germană).

Monumente

Biserica Evanghelică-Lutherană a fost construită în jurul anului 1300 ca bazilică ce marchează, din punct de vedere stilistic, tranziţia de la romanic la gotic. Din această primă etapă constructivă s-a păstrat doar arcul triumfal şi bolta corului. În anul 1414, biserica este atestată pentru prima oară în izvoarele scrise ca purtând hramul Sf. Martin. În secolul XVI biserica suferă ample transformări. Se demolează nava laterală de N şi parţial cea de S. Nava principală se bolteşte în reţea sprijinită pe pilaştrii în S şi pe coloane angajate în zidul de N al navei. Colaterala de S se bolteşte pe nervuri în cruce, iar absida semicirculară a altarului este înlocuită cu una poligonală sprijinită cu contraforţi. În aceeaşi perioadă se ridică deasupra corului un etaj de luptă, scos spre exterior pe arce ce se sprijină pe contraforţi. Pe etajul de luptă este inscripţionat anul 1563. În secolul XV, în jurul bisericii se construieşte o fortificaţie amplă, de plan aproximativ dreptunghiular, cu turnuri de colţ şi turn de poartă pe partea de SE. Fortificaţia este documentată doar în imagini de epocă şi în menţiuni documentare, când în cetate sunt pomenite: cămări de provizii, vechea primărie, şcoala şi o închisoare. Fortificaţiile sunt demolate în anul 1906 şi pe vechiul perimetru se ridică, în anul 1908, actualul gard din fier forjat.

Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial. Troiţa se află în incinta cimitirului comunei şi a fost realizată în anul 1930, din lemn, iar acoperişul din tablă. Monumentul are o înălţime de 4 m şi un soclu de 1/2 m, având ca elemente de ornament o cască militară, situată între două baionete încrucişate. Nu există înscrisuri pe monument.

Parcela Eroilor Români din cele două războaie mondiale este amplasată în cadrul cimitirului ortodox din localitate. În această parcelă sunt înhumaţi 25 de eroi în morminte individuale.